And Radu Afrim, of course
M-am decis să merg la terapeut. Din curiozitate. Sau pentru că vreau să am grijă de un muribund, până cănd voi vrea eu să am grijă. Sau poate pentru că vreau să mor.
Aşa am cunoscut-o pe terapeuta Austa (Clara Flores), pe DJ Austin (Alin Teglaş) şi pe cei şase colegi ai mei: Ingolf, un profesor simpatic şi inocent (Ioan Coman), care iubea inocenţa elevilor, mai ales a celor de sex masculin, Hilda (Ada Simionică), soţia lui Ingolf şi artist ceramic, retardată, naivă şi profundă, Traian (Tudor Smoleanu), şofer de taxi agresiv, Stephania (Florentina Ţilea), intelectuala nimofomană, Marta (Nicoleta Lefter), o scriitoare borderline şi Hans (Cristian Popa), un tânăr care îşi doreşte să fie retardat pentru că nu îşi poate asuma nici o răspundere. Citeste mai mult
1OO de ani de la nasterea lui Eugen Ionescu
Astăzi se împlinesc 100 de ani de la naşterea lui Eugène Ionesco, dramaturg francez de origine română.
Şi pentru că operă sa dramaturgică a fost creată exclusiv în spaţiul cultural francez, iată că autorităţile române, în persoana ministrului Toader Paleologu, au decis să păstreze o tăcere jenată asupra acestei aniversări, socotinnd că preocupările vremii converg în direcţii mai demne de interes. Citeste mai mult
Luminita Borta – o lady care sufera de talentul personalitatii multiple
Am văzut a treia oară piesa Ninei Mazur, regizată de Nevena Miteva, din Bulgaria şi interpretată de Luminiţa Borta din România, Piteşti.
“Lady Capuleti” este grea; este confuză; este ca un tablou clinic pictat parcă de Hyeronimus Bosch sau Albrect Durer, cu o tuşă grea şi în lumini difuze. O pânză pe care colcăie de-a valma personaje groteşti, cu neputinţă de separat, de identificat. Staţionarea prea îndelungată în faţa unui astfel de tablou oboseşte, dar te îndeamnă să revii. Aşa cum jocul Luminiţei m-a făcut să revin, poate şi în speranţa că aş putea prinde ceea ce mi-a scăpat prima oară. Poate că la intrarea în spaţiul unde Lady Borta o joacă pe Lady Capuleti ar trebui afişat anunţul dantesc din Infernul: “Voi, ce intraţi…” . Citeste mai mult
„Azi noapte Iisus mi-a intrat în celulă. O, ce trist si ce-nalt parea Crist”
Luni, 23 octombrie 2009. Ora 17.30. Intrăm în Sala Studio, nu înainte însă ca un “gardian” postat în faţa uşii să ne însemneze cu numere de identificare. Căci de acum, nici unul din noi nu va mai avea nume, ci doar un număr.
“Celula” pe care o ocupăm e strâmtă şi rece. Lumina becului care ne bate în ochi ne împiedică să ne privim unii pe ceilalţi.
Deodată, ecou purtat de vânt, străbat glasuri de copii cântând colinde : “O, ce veste minunată, în Jilava se arată”.
Ca într-o procesiune tainică a gândurilor, ne alăturăm şi noi, trupuri moarte de durere şi foame, suflete înviate în gerul cumplit al nopţii de 24 Decembrie 1950.
“Deţinuta” Diana Giubernea îşi dansează bucuria, îşi cântă suferinţa bătăilor îndurate, îşi tânguie dorul şi îşi plânge plecaţii: azi-noapte 30, ieri noapte 10, mîine – cine poate ştii? Diana nu recită din Radu Gyr, Dumitru Oniga sau Anatolie Panis, pentru că ea este, aceştia şi toţi ceilalţi, ale căror voci, iată, nu s-au stins, ci sunt, ca şi atunci, vii şi pătrunzătoare, ca umbrele unor suflete care ne bântuie încă. … Citeste mai mult si vezi galeria
Traficul aerian este ingreuna din cauza cetii la TImisoara. Trei avioane nu au putut ateriza
O aeronavă Carpatair, cu 30 de pasageri la bord, care venea de la Bucureşti nu a putut ateriza în această dimineaţă pe Aeroportul Traian Vuia din Timişoara. Probleme a întâmpinat şi o aeronavă Wizzair ce opera o cursă Barcelona-Bucureşti. ”Un avion cargo care venea de la Viena a luat decizia de a ateriza pe aeroportul din Arad. Cursa Wizzair a ratat aterizarea, şi urmează să decidă dacă va ateriza pe un alt aeroport. Pasagerii curselor care nu pot decola sunt protejaţi în acest moment în terminalele aeroportului. Sperăm ca într-o oră situaţia să revină la normal ”, a declarat Marian Chivu, director operaţional al Aeroportului din Timişoara.Iranul pregateste sisteme de lansare
Iranul a început testarea celui mai nou sistem de apărare aeriană! Neimpresionat de cele trei seturi de sancţiuni care i-au fost impuse de Consiliul de Securitate al ONU, guvernul de la Teheran îşi continuă politica de forţă. Iranul urmăreşte astfel să îşi îmbunătăţească expertiza tehnico-militară, pentru a putea oferi o protecţie sporită centralelor nucleare de pe teritoriul ţării. Conform declaraţiilor oficialilor iranieni se mai are în vedere şi ţintirea cât mai precisă a oraşului Tel Aviv, în eventualitatea unui atac israelian.Operaţiunea de testare a noului sistem anti-aerian este cea mai de amploare desfăşurată până în prezent. Ea va dura cinci zile şi va acoperi o suprafaţă de peste 600.000 de kilometri pătraţi, adică mai mult de o treime din teritoriul Iranului. Cu doar o săptămână în urmă preşedintele Mahmoud Ahmadinejad declara că dreptul Iranului de a deţine tehnologie nucleară nu este negociabil!
FESTIVALUL TEATRULUI DE STUDIO – “Melancolie” – teatrul Mihai Popescu, Targoviste
Ieri, pe la ora la care România îşi consuma iluziile schimbării politice, cinci tineri de la Teatrul Municipal de Copii şi Tineret din Târgovişte au oferit o pledoarie la “Melancolie”.
Piesa scrisă de Sarah Ruhl şi regizată de Andreea Vulpe a fost totodată şi primul spectacol cu adevărat de studio prezentat la ediţia de anul acesta a festivalului de la Piteşti.
Tilly, personajul principal (interpretat de Cristina Florea), este o tânără melancolică şi fascinantă prin melancolia ei, care ajunge, la recomandarea băncii pentru care lucra, să consulte un medic psihiatru. Pe nume Lorenzo (Silviu Debu), acesta cade în “păcatul” contratransferului afectiv, îndrăgostindu-se de propria pacientă. Numai că el nu este singurul care se îndrăgosteşte de Tilly. Îi urmează Frank (Felix Dumitrescu), contabil “convertit” la croitorie, dar şi Frances (Dana Stângă), fiziciana devenită hairstylist, o lesbiană aflată în relaţie cu o asistentă medicală (Anca Dumitra). Mă adaug şi pe mine, dimpreună cu ceilalţi spectatori, şirului de îndrăgostiţi de candida Tilly.
O simfonie poetică cu o frazare bună, tempo reuşit pe replicile în duet, expresivitate, mişcare corporală, iată argumentele pentru care se poate susţine că tinerii absolvenţi de ATC au venit la Piteşti cu lecţia bine învăţată. Un amestec inteligent de suprarealism şi umor absurd, cu pasaje de la o tonalitate afectivă la alta şi o dinamică a dialogurilor care a susţinut, fără să obosească, atenţia spectatorilor pe parcursul celor 90 de minute, iată reţeta prin care pledoaria pentru melancolie s-a dovedit a fi o alternativă viabilă la o seară de duminică, în care unii aşteptau rezultatul alegerilor pentru preşedinte, iar alţii îşi imaginau că, în definitiv, nu e nimic rău să te transformi, de prea multă frumuşeţe, într-o migdală.
Remus Stefan Vezi galeria de imagini
Acolo unde sfarseste libertatea, incepe Infernul – FESTIVALUL TEATRULUI DE STUDIO – “Neintelegerea”, compania de teatru Teatrulescu, Craiova
Compania “Teatrulescu”, de la Craiova a prezentat, în regia lui Vlad Drăgulescu, o încercare de mettre en scene a “Neînţelegerii” lui Albert . Scriitura exitenţialistului francez s-a dovedit un proiect prea îndrăneţ pentru actorii din Bănie, salvaţi de Iulia Colan, interpreta Marthei, fără de care singura emoţie transmisă ar fi fost redusă la un plictis nu existenţialist, ci de-a dreptul estetic.
Artificiul spaţiului închis nu a reuşit să compenseze lipsa altei viziunii regizorale, în pofida faptului că textul permitea în mod generos explorarea introspectivă a condiţiei umane.
“Bătrânul” camerist (Raluca Păun) al conacului în care sosesc Jan (Marian Politic) şi Maria(Anca Ţecu) ar fi trebuit să dea cheia întregii acţiuni a spectacolului, însă opţiunea regizorală a ratat şansa transmiterii tensiunii dramatice proprie teatrului absurd. O interpretare onorabilă aparţinând Mirelei Cioabă (interpreta Mamei), care, în duet cu Iulia Colan, a reuşit în câteva momente, să trezească spiritul spectator din starea de amorţeală. În absenţa unei valorificări coregrafice a textului camusian, concluzia care se desprinde este că am avut parte doar de o “neînţelegere” a acestuia; o mamă care nu îşi recunoaşte fiul, un spectator care nu l-a recunoscut pe Camus, o soră care îşi ucide fratele, un regizor care a ucis un text excelent.
Remus Stefan
FESTIVALUL TEATRULUI DE STUDIO – “Doua intamplari provinciale – teatrul Anton Pann, Ramnicu Valcea
Prima propunere oferită în cadrul celei de-a 13-a ediţii a festivalului teatrelor de studio „Davila Studio Interfest” a venit din partea vâlcenilor de la „Anton Pann”, care au prezentat „Două întâmplări provincilale”, în regia şi scenografia lui Adrian Roman. „Douăzeci de minute cu un înger” este prima piesă de teatru scrisă de Alexandr Vampilov, în anul 1962, o satiră la adresa societăţii sovietice, în care alienarea şi suspiciunea determină coordonatele pe care s-au clădit relaţiile interumane.
Anciughin (interpretat de Doru Zamfirescu) şi Ugariov (Cristian Alexandrescu) sunt doi beţivi care se trezesc într-o dimineaţă, într-o cameră de hotel, mahmuri şi fără nici un ban. Strigătul lor de ajutor este auzit de agronomul Homuntov (Radu Constantinov), care le oferă suma de 100 de ruble, gest care este privit cu suspiciune, nu doar de către cei doi beţivi, dar de toţi cei prezenţi în hotel, care se constituie ad-hoc într-un tribunal al poporului care îi şi intentează omului de bine un proces de intenţie, şi asta în numele „valorilor morale sănătoase ale societăţii”.
Indicatoare noi in valoare de 1,2 milioane Euro
42 de indicatoare pentru fiecare stradă. Administraţia Străzilor din Capitală intenţionează să împânzească Bucureştiul cu indicatoare rutiere şi ansambluri refectorizante. Investiţia îi va costa pe bucureşteni 1,2 milioane de euro. Administraţia Străzilor din Capitală intenţionează să cumpere, până la sfârşitul anului, indicatoare rutiere pentru cele aproximativ 500 de străzi şi artere principale pe care le are în administrare. Potrivit unui anunţ publicat pe site-ul guvernamental de licitaţii, Instituţia subordonată Consiliului General al Municipiului Bucureşti vrea să achiziţioneze nu mai puţin de 21.000 de indicatoare rutiere şi ansambluri refectorizante. Adică 42 de indicatoare pentru fiecare stradă. Pentru indicatoarele rutiere, Administraţia Străzilor cere ca durata de viaţă să fie de doi ani, scriu ziariştii de la Gândul. Conform caietului de sarcini, se vor cumpăra indicatoare cu contur fluorescent şi ansambluri reflectorizante, pentru semnalizarea insulelor separatoare sau direcţionale din intersecţii. În plus, vor fi cumparate indicatoare carte să fie montate în preajma şcolilor şi a grădiniţelor. Pe acestea se va inscripţiona "Atenţie copii sau Limitare viteză 30 km/h". Contractul, cu o valoare maximă de peste 4.600.000 de lei, fără TVA, urmează să se deruleze timp de doi ani. Administraţia Străzilor intenţionează să încheie acordul cadru cu un singur agent economic. Licitaţia deschisă va fi organizată pe 28 decembrie.
Sursa: Antena3
“Pe aici se merge” sau “votati stop-ul!”. 1,2 milioane de Euro vor fi investiti in tabla. Sau plastic. 1,2 milioane de Euro din care nu se vor plati salarii vor fi aruncati pe strazi. Administratia Strazilor, asta vrea sa insemne Consiliul General al Capitalei, baga fonduri in fundul strazilor, pe care va scrie “Drum inchis”; asta stim, Romania este pe un drum inchis. Consiliul General al Capitalei, adica primaria Bucuresti, are bani de la guvernul interimar-demis-in-functie, bani redirectionati de unde? Din fondurile de pensii si salarii? Guvernul Boc il sustine pe Oprescu, adica? Eh! I s-o fi luat sa fie subminat de Basescu, poate. 42 de semne pe fiecare strada. Drum unic, dar alunecos, prima la dreapta – pentru ca guvernul va fi de dreapta –, atentie la… gripa, cad balcoane, intoarcerea interzisa dar drum inchis. Ghici a cui este firma care va castiga licitatia! Asa, intre Craciun si Revelion, cadou de sarbatori si compensatie pentru posturile ministeriale demisificate.
